Liber profesionist vs Angajat - Conferința CTRL-D

CTRL-D se întreba dacă nevoia de a petrece 10,000 de ore pentru a deveni expert în cariera ta este mit sau realitate, indiferent dacă ești angajat sau liber profesionist. Se spune că a fi liber profesionist înseamnă libertate iar a fi angajat înseamnă rutină. Este un fapt sau o legenda urbană? Realitatea probabil se situează undeva la mijloc, asa ca CTRL a decis că este nevoie de o analiză, iar cea mai bună soluție a fost o conferință dedicată: Cariera in CTRL-D - Angajat vs. Liber profesionist.

Viața și cariera sunt de fapt o serie de alegeri și opțiuni care decid obiectivele și rezultatele iar din toate posibilitățile eu am ales partea gri ... mai exact contabilitatea, motiv pentru care am fost invitată să vorbesc în panelul dedicat implicațiilor fiscale în activitățile de liber profesionist și de angajat.

În zona angajat vs. liber profesionist, contabilul este o necesitate pentru unii, un pact cu diavolul pentru alții sau un guru al numerelor și onorariilor conform frumosului citat din articolele legii, dar adevărul este că deși vrem să credem că profesia noastră este provocatoare, de cele mai multe ori întâmpinăm cazuri slab reglementate sau studiem bucăți contradictorii din lege, așa ca expresia care se potrivește cel mai bine este "nu omorâți mesagerul" pentru că noi suntem purtătorii de știri fiscale, care sunt variabile sau prea multe dacă ne-a-ți întreba clienții.

Așa cum spune J. Olsen, vicepreședintele platfomei Elance pentru profesii liberale, mare avantaj de a lucra pe cont propriu este că o poți face de oriunde, chiar și dintr-o piscină. Mai mult decât atât, liber profesioniștii nu trebuie să trăiască în orașul unde compania are sediul așa cum se întâmplă în cazul angajatului permanent iar acest lucru nu este luat în considerare de mulți atunci când furnizează servicii pentru o astfel de platformă, dacă mesajul este transmis legal, mai exact fiecare liber profesionist este responsabil pentru colectarea, plata și declararea taxelor în statul de rezidență.

Ce vrem să arătăm cu asta? Un aspect pe care mulți vor să îl ignore, mai ales liber profesioniștii cu venituri din străinătate, este că în mod normal aceștia trebuie să prezinte o declarație către Administrație, însoțită de transferul unor taxe, pași pe care mulți profesioniști aleg să nu îi parcurgă.

Chiar mă gândeam zilele trecute că dacă aș fi pus un ban pentru fiecare discuție în care era menționată una din următoarele idei:
  • Și dacă nu declar, ce dacă, tu te gândești doar la consecințe și pierzi din vedere soluțiile creative
  • Eu îmi știu contul bancar/cardul bancar/ pay pal dar Administrația nu îl știe
  • Tu lucrezi pentru mine sau pentru Administrație, de ce mă bați la cap cu riscurile existente?
... aș fi fost aproape milionară și aș fi putut fi numită cu ușurință antreprenorul anului, nu contabilul poziționat în zona gri, pentru că, dragi profesioniști, din păcate trebuie să vă dau următoarele vești: Administrația este destul de capabilă atunci când își propune și ușor dar sigur se trezește, pentru că dacă pot pune taxe pe orice, ca de exemplu pe aerul pe care îl respirăm, o vor face. Iar faptul că nu au făcut-o până acum este doar datorită stupidității unora care se concentrează pe birocrație și nu pe colectarea banilor la bugetul de stat.

Și pentru că românii sau născut talentați, nu uitați că acest talent ar trebui plătit și astfel avem posibilitatea asta prin intermediul contractelor pentru drepturi de autor. În 2016, toți indivizii plătiți prin intermediul unui astfel de contract vor plăti asigurări sociale de 10.5%, chiar dacă sunt angajați iar vestea bună este că a crescut cheltuiala forfetară de la 20% la 40%.

Impozitul reținut la sursă considerat final se schimbă și el. Din 2016, baza calculului impozitului pe venit este determinată prin deducerea din venitul brut a 40% cheltuiala forfetară și contribuțiile sociale.

Practic, va fi mai eficient pentru indivizi să stipuleze in contractul de drepturi de autor că impozitul pe venit este final. Astfel, vor avea un impozit de 9,60% (60%x16%) comparat cu 10% impozit dacă această opțiune nu se regăsește în contract și reținerea la sursă nu este impozit final. În plus, acel individ nu mai trebuie să completeze declarația 200. Dar hai să nu ne bucurăm prematur, deoarece in 2017 asigurarea de sănătate de 5,5% va deveni obligatorie, așa că suntem în punctul în care, cel puțin matematic, taxele aferente PFA și contractelor cu drepturi de autor sunt egale.

Diferența este reprezentată de cheltuiala forfetară, nu de suma contribuțiilor, prin aceasta nu îți poți deduce în mod necesar cheltuielile preconizate pentru autorizare, dar nu uita că există cateva tipuri de indivizi care pot fi incluși în activitățile de contracte cu drepturi de autor: crearea și publicarea operelor literare, inclusiv software; lucrări științifice, fotografice, muzicale, grafice sau artă plastică sau lucrări arhitecturale.

De luat în considerare în ambele cazuri pentru profesiile liberale și cu drepturi de autor, autoritățile fiscale pot reclasifica activitățile care au legătură cu drepturi de autor/ persoane fizice autorizate ca activități aferente unui angajat, dacă există suspiciunea că munca prestată maschează de fapt angarea pentru a plăti mai puține taxe.

Codul fiscal român stipulează că o activitate este independenta dacă cel puțin 4 din cele 7 condiții meționate in Cod sunt întrunite.

Cele 7 criterii sunt:
  • libertatea de a alege desfășurarea activității;
  • furnizarea de servicii pentru mai multi clienti;
  • riscurile relaționate cu munca prestată vor fi in responsabilitatea individului;
  • individul folosește echipamentele proprii în desfășurarea activității;
  • folosirea cunoștințelor deținute de individ;
  • individul face parte dintr-o organizație care coordoneaza activitatea profesională;
  • individul poate angaja sau poate colabora cu terți pentru livrarea serviciul.
Cele de mai sus au fost dezbătute în panelul de discuții în linii mari datorită numărului mare de liberi profesioniști și antreprenori prezent în sală. Este adevărat că nu se regăsește în limitele fiscale însă răspunsul meu la această întrebare a fost simplu ... datorită confrtului și a multiplelor avantaje. Un angajat va beneficia întotdeauna de cei 3 T - Team, Time, To do.

Team (echipă), înseamnă că te poți baza tot timpul de un grup de oameni cu care poți împărtăși munca, poți socializa și poți trăi acele plăceri și inconveniențe simple de la job. Este ușor de subestimat valoarea unei echipe până nu începi să lucrezi singur. Ca liber profesionist, trebuie să depui un efort suplimentar pentru a te întâlni cu oameni și pentru a avea interacțiune zilnică.

Time (timp), ca program de lucru, chiar dacă înseamnă sa faci ore suplimentare. Ca liber profesionist, ajungi să lucrezi (cu mult) mai mult. Câteodată pentru mai puțini bani, câteodată pentru mai mulți, însă ușor poți cădea pradă propriei exploatări - considerând că faci asta pentru tine, pentru viitorul tau, că faci ceea ce îți place.

To do (de făcut), ai proiecte constante și nu trebuie să te gândești câți clienți vei avea luna asta pentru a atinge un nivel stabil de venit. Mai mult decât atât, ai colegi cu care împărtășești responsabilitatea lucrului făcut, așa că nu este un "one men show" tot timpul.

Datorită caracterului interactiv bazat pe dialog, concluzia zilei a fost "păi depinde". De ce? Pentru că jungla profesională nu este un loc negru sau alb, stânga sau dreapta ci este plină de umbre gri (nu este vorba despre film, să fiu ințeleasă) pentru că teoria este una iar practicarea sa în viața de zi cu zi este o o provocare!

Cu toții știm că în realitate există un număr semnificativ de companii unde termenul de liber progesionist este doar un substitut al activității de angajat. Greșit sau corect? Nu ne-am întâlnit aici ca să analizăm sau să judecăm asta. Rolul nostru a fost să facem puțină lumină printre implicațiile fiscale care par complicate și de neînțeles iar împreună cu CTRL-D am decis că anul viitor cu siguranță vom aloca mai mult timp acestor aspecte datorită multitudinii de întrebări și discuții continuate în pauze și bineînțeles pentru că toți avem nevoie de câteva cursuri financiare!